Cu siguranță majoritatea părinților au auzit despre regresiile de somn: cum se manifestă, când apar cel mai des, care e impactul asupra copilului… Sau măcar li s-a spus: „Stai să vezi cum e regresia de la 4 luni!”
Nu există încă foarte multe cercetări în jurul acestora, însă cele care există asociază aceste perioade cu perioadele de dezvoltare cerebrală accelerată, cu perioadele de achiziții în dezvoltare și cu perioadele în care au loc schimbări de mediu.
Este de înțeles și de ce nu sunt și nici nu vor fi prea multe studii în acest domeniu. Nici măcar eu ca medic nu mi-aș înscrie copilul în astfel de studii care ar presupune EEG-uri repetate, CT-uri, RMN-uri sau tot felul de astfel de investigații. Așa că… rămânem cu studiile indirecte, cu studiile observaționale și subiective ale experiențelor relatate de părinți.
Există foarte multe controverse pe acest subiect, apărând tot felul de titluri de articole care ne transmit foarte multe informații contradictorii până într-acolo unde se spune că aceste regresii nu există. Da, nu există ca diagnostic. Dar asta nu înseamnă că nu există anumite comportamente pe care părinții din lumea întreagă le văd, le recunosc și le resimt la copiii lor.
Adevărul este că cele mai lungi regresii ale somnului au loc în timpul unor progresii în dezvoltare. Nu este nici vina ta ca părinte, nici vina copilului. Este, pur și simplu, o etapă normală care se va diminua în intensitate o dată cu trecerea timpului.
Ce sunt regresiile de somn?
Ca definiție, regresia de somn este acea perioadă în care copilul prezintă schimbări în tiparul obișnuit de somn. Acestea de manifestă prin împotriviri atunci când vine vorba de mers la somn, plâns și agitație, dificultate în a adormi, somnuri scurte peste zi sau renunțarea la unul din somnurile de peste zi, treziri frecvente noaptea. Sună cunoscut, nu? Pentru unii părinți, aceste lucruri sunt normalitatea de zi cu zi, nu excepție.
Dar… de unde vin acestea? Ce substrat au aceste regresii ale somnului? Întrebarea este, de fapt, regresiile sunt ceva de sine stătător sau sunt o consecință a diferitelor procese ce au loc în primii ani de viață?
Răspunsul la întrebare este: nu, nu sunt ceva de sine stătător. Regresiile de somn nu există ca un proces aparte pe lângă salturile mentale, achizițiile fizice, tranziții, anxietate de separare, erupții dentare, etc. Am observat că există o confuzie în jurul acestor termeni. Regresiile de somn sunt o consecință a salturilor mentale, a tuturor proceselor care le creează neplăceri copiilor și îi fac mai neliniștiți și agitați ca stare generală.
Cel mai frecvent întâlnesc această confuzie când vine vorba de regresia de somn din jurul vârstei de 4 luni. Cei mai mulți părinți o numesc „regresia de 4 luni” fără să fie conștienți că este vorba, de fapt, de un salt mental.
Sunt regresiile ceva fix, predictibil?
Nu, nu sunt. Deși avem aplicația
Wonder Weeks și studiul din spatele ei referitor la regresiile din salturile mentale, variabilitatea biologică între copii este atât de mare încât nu au cum să coincidă la fix aceste perioade. Sunt orientative, da. Pentru majoritatea copiilor pot pica în aceleași săptămâni. Însă nu trebuie să fim blocați în tabele și calendare. La fel cum dinții apar diferit, la fel cum fiecare copil învață să meargă sau să vorbească în ritmul lui, așa variază și aceste perioade de regresii.
Cele mai frecvente și puternice regresii sunt, într-adevăr, în jurul vârstelor de 4 luni, 6 luni, 9 luni, 1 an, 1 an jumătate și 2 ani. Acestea sunt vârstele în care ele apar pentru majoritatea copiilor, dar asta nu înseamnă că ceilalți copii la care vârsta diferă au vreo problemă sau sunt mai în urmă sau înainte decât ceilalți. Copiii sunt, pur și simplu, diferiți și trebuie să înțelegem asta fără a-i mai compara constant, oricât de mare e tentația.
Care sunt cele mai frecvente cauze ale regresiilor de somn?
- Salturile mentale
- Erupțiile dentare
- Puseele de creștere
- Achizițiile fizice în dezvoltare
- Întreruperi sau schimbări în rutină (mersul la creșă, o călătorie, antrenamentul la oliță, etc)
- Schimbarea mediului (mutarea din pătuț în pat sau în altă cameră, mutarea într-o altă locuință, mutarea într-o altă țară, divorțul părinților, etc)
- Boli precum răceli, infecții (mai ales dacă includ spitalizare)
- Coșmarurile și teroarea nocturnă
Toate aceste cauze le voi lua pe rând în articole viitoare pentru a vă ajuta să înțelegeți de ce le este atât de greu copiilor să doarmă bine în aceste perioade. Poate că înțelegând ce se întâmplă cu ei vă va fi mai ușor să acceptați că nu puteți controla ceea ce se întâmplă și veți putea să mai răbdați un pic până trece.
Mai există o controversă în privința cauzelor ce țin de dezvoltarea fizică sau psihică. Sunt unii care neagă existența regresiilor spunând că pentru copii creșterea are loc constant, nu doar în anumite perioade sau săptămâni. Da, creșterea are loc constant și nu există un moment în care un copil să nu crească sau să nu învețe ceva nou. Mai există, însă, acele momente numite „puseuri”. Câți dintre noi nu am observat la copiii noștri cum parcă, peste noapte, hainele le-au rămas mici? Sau cum, dintr-o dată, vorbesc foarte multe? Abia aștept să vă vorbesc despre perioadele de dezvoltare accelerată în articolele viitoare cu mai multe detalii.
Cât de mult durează regresiile de somn?
O regresie a somnului poate dura între 1 și 6 săptămâni cel mai frecvent, în strânsă dependență de gravitatea cauzei și impactul ei. Mai este foarte important de înțeles faptul că un copil cu temperament sensibil va resimți toată schimbarea mult mai puternic decât un copil cu temperament angelic. Niciodată nu uităm de
temperament, așa cum spun mereu.
Mai există un lucru foarte dificil, faptul că pentru unii copii aceste regresii se țin lanț. Când nu e salt mental, e erupție dentară. Când e gata erupția dentară, apare anxietatea de separare. Când trece și puseul de anxietate, vine un nou salt mental. Situațiile de genul sunt foarte comune și fac părinții să nu mai înțeleagă nimic, dincolo de oboseala cronică și frustrarea că nimic nu merge.
De multe ori se întâmplă ca aceste evenimente să se și suprapună, lucru care face totul și mai greu. Câți nu ne-am simțit într-un picaj continuu și nu mai vedeam luminița de la capătul tunelului?
Putem face ceva să împiedicăm apariția acestor regresii?
Răspunsul crunt pentru mulți dintre noi și nedorit este „nu”. Nu putem împiedica apariția regresiilor. A avea somnul întrerupt de tot felul de puseuri în dezvoltare este o parte absolut normală a vieții unui bebeluș și copil mic. Chiar și pentru copii mari și la adolescenți au loc aceste regresii cel puțin din an în an, însă nu se resimt la fel.
Totuși, dacă nu le putem împiedica, putem ajuta copiii să treacă relativ mai ușor și mai rapid prin ele.
Știu că pentru cei mai mulți dintre voi, toate aceste informații au logică și vă sunt de înțeles. În același timp, vă este foarte greu să vedeți dincolo de deprivarea de somn și de multitudinea de informații pe care le găsiți online. Adevărul este că nimeni nu vă poate spune exact prin ce treceți voi sau copiii voștri când vine vorba de regresii. Putem încerca variante până găsim ceva ce merge. Putem bănui, dar nu putem pune punctul pe i.
Copilașii noștri nu sunt niște roboței care funcționează după niște manuale de instrucțiuni clare. Acest lucru face totul să fie mai greu, știu. Scopul acestui articol este să vă încurajeze spunându-vă că toate aceste perioade vor trece și vor scădea în intensitate. Vor veni și vremuri în care veți dormi mai bine și voi, și copiii voștri. Până atunci, îndemnul este să cereți ajutor celor din jur când vă simțiți depășiți de situație.
Dacă aveți nevoie să înțelegeți de ce copilul vostru este atât de afectat de aceste regresii, puteți face testul de temperament pentru a înțelege unde se află el.