SMSS sau SIDS reprezintă moartea copilului sub 1 an, fără a exista o cauză cunoscută și la un sugar aparent sănătos în momentul decesului. De obicei, decesul apare în somn. Știu, este un subiect greu de digerat. 

SMSS nu poate fi prevenit și niciun părinte nu ar fi putut să facă ceva să împiedice acest lucru. Dacă se descoperă o cauză cum ar fi asfixierea prin blocarea năsucului în așternut, rostogolirea părintelui peste copil, asfixierea prin diferite substanțe toxice, etc., nu mai vorbim despre sindromul morții subite. Deși există o scădere dramatică în ultima perioadă, SMSS constituie aproape 50% din cazurile de deces post-natal.

Care este cauza SMSS?

Cauza exactă a SMSS este necunoscută. Avem, în schimb, factori de risc: greutatea scăzută la naștere, prematuritatea, multiparitatea (adică mama are mai multe nașteri), lipsa îngrijirii corespunzătoare a mamei pe perioada sarcinii, vârsta mamei sub 20 de ani și expunerea la fumul de țigară.

Cercetările de până acum au propus o triadă de factori cauzali, aceasta fiind varianta cea mai acceptată în domeniul medical. Un bebeluș va fi diagnosticat cu SMSS doar dacă întrunește toate cele 3 cauze:

• un bebeluș vulnerabil – se referă la un defect al organismului care trece nedetectat și se consideră că are de-a face cu controlul respirației, a bătăilor inimii, cu mecanismele de termoreglare sau mecanismele care declanșează trezirea.

• o perioadă critică în dezvoltarea anumitor mecanisme interne (perioadele de schimbări, puseurile de creștere, toate dau peste cap temporar mecanismele interne de reglare ale tiparelor de somn, ale frecvenței cardiace și respiratorii).

• un stresor extern (poziția de somn pe burtă, supraîncălzirea, expunerea la fumul de țigară, infecțiile respiratorii, etc).

Ce anume face copii vulnerabili pentru SMSS/SIDS?

Tot mai multe cercertări sugerează existența unor vulnerabilități genetice care cauzează SMSS. Aceste anormalități vizează mecanismele cerebrale de control ale respirației, frecvenței cardiace, a temperaturii și a trezirii din somn.

De exemplu, foarte mulți copii experimentează un nivel scăzut de oxigen și un nivel crescut de dioxid de carbon atunci când sunt răciți sau când respiră cu năsucul prins în așternut. În mod normal, creierul bebelușilor detectează aceste modificări și le modifică frecvența cardiacă și respiratorie pentru a compensa (mecanisme protective). Însă, atunci când există anomalii cerebrale sau ale anumitor substanțe, aceste mecanisme protective devin inefective și copilul ajunge la SMSS.

Așadar, nu putem vorbi despre SIDS/SMSS fără această vulnerabilitate în a activa mecanismele protective.

Un nou studiu, punct de cotitură în istoria SIDS/SMSS

Ultimul studiu pe această temă a apărut recent în revista The Lancet și aduce în fața lumii o nouă descoperire. O legătură între enzima butirilcolinesterază (BChE) și SMSS. Această enzimă este implicată direct în mecanismele care fac creierul să treacă din starea de somn în starea de veghe, fie că vorbim de micro-treziri sau treziri conștiente.

Studiul a fost făcut în urma măsurătorilor enzimei BChE din 722 de probe de sânge prelevate la naștere. Din cele 722 de probe, în timp, 67 de bebeluși au murit subit și au fost diagnosticați cu SMSS, 26 au decedat prin cauze asemănătoare și 41 non-SMSS. Rezultatele măsurătorilor arată că activitatea enzimei BchE măsurată la nașterea acestor copiilor care au decedat prin SMSS a fost semnificativ mai scăzută decât a copiilor care au murit de alte cauze și decât a copiilor sănătoși din grupul de control. Așadar, există o corelație directă între vulnerabilitatea genetică și deces.

Care este beneficiul acestui studiu?

Până acum se spunea că SIDS poate fi prevenit dacă părinții au grijă la mediul de somn, îl pun pe copil mereu pe spate, în propriul pătuț și nu pun nimic altceva pe lângă el. Și, totuși, când SMSS avea loc și în aceste condiții, părinții rămâneau cu o vinovăție imensă crezând că stătea în puterile lor să prevină cumva decesul.

Coordonatoarea acestui studiu este Carmel Harrington unul din acești părinți, ea însăși pierzându-și copilul prin SMSS acum 29 de ani. De atunci și până acum, scopul cercertărilor ei a fost exact acest moment care face istorie: descoperirea vulnerabilității ce cauzează SIDS/SMSS.

Aceasta declara pentru Australian Broadcasting Corporation: „Nimeni nu-mi spunea de ce. Toți spuneau doar că este o tragedie. Familiile care trec prin așa ceva pot acum să aibă alinarea că nu este vina lor. În plus, rezultatele acestui studiu oferă posibilitatea de a identifica copiii cu risc pentru SMSS și deschide o nouă cale cercerărilor pentru prevenirea acestuia.”

Dr. Harrington mai explica: „Bebelușii au mecanisme puternice prin care ne anunță atunci când nu se simt bine. De obicei, atunci când bebelușii sunt în fața unui eveniment amenințător de viață precum dificultate în a respira pentru că sunt într-o poziție greșită, aceștia se vor trezi și vor plânge.”

Aceste descoperiri deschid frontul pentru introducerea unui test de screening la naștere în protocoalele medicale. Avem, în sfârșit, speranța că putem preveni și ajuta acești copii să supraviețuiască dincolo de mecanismele deficitare.

Ce ține de noi pentru a minimaliza riscul SMSS?

Așa cum am menționat mai sus, nu putem controla factorii genetici și factorul vulnerabilitate, nici factorul perioadei critice în dezvoltare, însă putem minimaliza riscul SIDS/SMSS prin controlul factorului stresor din exterior:

• Să nu expunem copilul la fumul de țigară și nici mamele însărcinate să nu o facă.

• Încurajarea alăptatului pentru protecția pe care o oferă împotriva răcelilor și a altor boli care pot precipita SMSS; de asemenea, alăptatul presupune treziri mai frecvente care stimulează mecanismele de trecere de la somn la stare de veghe.

• Bebelușii trebuie puși să doarmă pe spate, pe suprafețe ferme și fără așternut lăsat în jurul lor care să îi pună în pericol (este de preferat un sac de dormit în locul pilotei).

• Aceștia nu trebuie să aibă niciodată capul acoperit sub pături sau alte materiale.

• Copilul nu trebuie lăsat să doarmă nesupravegheat pe o pernă moale sau cu plușuri sau perne în jurul lor.

• Nu trebuie să existe spațiu între saltea și rama patului.

• Copiii sub 1 an nu trebuie lăsați să doarmă cu frați mai mari, ci întotdeauna cu cineva care este responsabil de siguranța și viața acestuia în timpul nopții.

• Bebelușii și copiii mici nu trebuie niciodată să doarmă în același pat cu o persoană care suferă de boli care au impact asupra somnului acesteia (apnee în somn, obezitate, tulburări psihiatrice) sau împreună cu un îngrijitor care consumă alcool sau substanțe psihoactive.

• Dacă mama are părul lung, este indicat să doarmă cu el prins atunci când împarte patul cu copilul.

Atunci când alegeți să împărțiți același pat cu copilul, alegeți să o faceți informații, alegeți să o faceți minimalizând riscurile și asumându-vă responsabilitatea pentru siguranța copilului vostru.