Când vine vorba de studii cu privire la dezvoltarea creierului copiilor, suntem și vom fi încă o vreme bună sub umbrela subiectivității și a bâjbâielii. Studiile care există până acum sunt majoritatea fie pe animale, fie studii cu metode indirecte de determinare a diferitelor procese de interes. Studiul salturilor mentale nu face o excepție.

Este un lucru bine cunoscut faptul că dezvoltarea copiilor, atât cea mentală, cât și cea fizică, este un proces continuu de interacțiune între copil și mediu. Deși dezvoltarea este un proces continuu, așa cum s-a dovedit că există puseuri de creștere fizică, la fel par să existe anumite momente în care creierul are parte de o reorganizare rapidă a structurii și funcționalității.

Ce sunt salturile mentale?

Există o mare confuzie între părinți cu privire la termenii „regresie a somnului” și „salt mental”. Mulți cred că sunt una și aceeași, alții cred că sunt două lucruri diferite. Regresia somnului este o consecință a saltului mental, nu sunt același lucru. Regresia aceasta de somn ce însoțește saltul mental înseamnă strict faptul că somnul este dat peste cap față de normal cât timp durează saltul mental. E cumva ca atunci când noi suntem încântați că plecăm în vacanță și nu putem dormi noaptea de dinaintea plecării.

Salturile mentale sunt o progresie rapidă a anumitor funcții și structuri ale creierului. Practic, apar în acele momente când copilul știe, parcă dintr-o dată, să facă ceva nou, să zică ceva nou sau înțelege anumite lucruri cum nu o făcea „până ieri”.

Aceste salturi mentale pot să corespundă sau nu cu puseele de creștere fizică, dar nu sunt mereu sincronizate. Atunci când există o creștere fizică, există și schimbări cerebrale, dar nu orice schimbare în structura și funcționalitatea cerebrală presupun o creștere fizică.

Salturile mentale și Wonder Weeks

Aceste salturi mentale au fost studiate de Hetty van de Rijt, Frans X. Plooij și Xaviera Plas-Plooij, autorii cărții „Wonder Weeks”. Ei au identificat inițial perioade de agitație, de plâns și dependență crescută de mame la primate. Ulterior, au realizat și un studiu pe bebeluși care a identificat 10 perioade frecvent întâlnite când au loc salturi mentale.

Acest lucru nu înseamnă că toți bebelușii trec prin ele la aceeași intensitate și nici măcar nu înseamnă că perioadele acestea sunt valabile pentru toți copiii. Impactul lor asupra stării generale a copilului ține, cel mai probabil, de gradul de modificare cerebrală, de temperament și de tipul de atașament al copilului.

Ulterior, studiul lor a fost replicat și de cercetători englezi, spanioli și suedezi și au găsit rezultate similare. A mai existat și o încercare de studiu a unei doctorande a prof. Plooij, studiu care a adus multă confuzie deoarece susținea că nu există astfel de perioade. Totuși, acest studiu a fost făcut doar pe 4 copilași fără a se ține cont de toate variabilele necesare unui studiu mai serios.

Astfel, lucrurile fiind încă destul de subiective în acest domeniu, fără existența unor studii imagistice și mai avansate, nu ne rămâne decât să discernem pentru noi dacă aceste perioade se potrivesc ca descriere cu lucrurile prin care trec copiii noștri sau nu.

Personal cred că, atunci când copiii dobândesc noi capacități de funcționare, are loc o restructurare a organizării neuronale în creierul copiilor și se formează noi sinapse. Sinapsele sunt „atingeri” între neuroni, sunt modul în care neuronii comunică între ei. Probabil, toate aceste modificări, atrag o perioadă de confuzie și agitație până se sedimentează noile abilități. Eu îmi explic această agitație în felul următor: creierul este capabil de abilități noi și importante, însă corpul nu este încă obișnuit cu noile funcții, percepții și senzații. Durează o perioadă până învață să le proceseze, de aici și ideea că salturile pot ține între 2-6 săptămâni. Dar aceasta este părerea mea personală de medic încă la început de drum, deci mă bucur dacă cineva îmi atrage atenția că greșesc și discutăm pe tema aceasta.

Care sunt perioadele clasice de salturi mentale?

Wonder Weeks menționează următoarele săptămâni ca fiind perioadele celor 10 salturi: 5, 8, 12, 19, 26, 37, 46, 55, 64 și 75. Adică asta înseamnă la aproximativ 1 lună, 2 luni, 3 luni, 4 luni, 6 luni, 9 luni, 11 luni, 1 an, 1 an și jumătate. Studiul lor se oprește aici, însă foarte mulți consultanți în somnul copiilor, părinți și alți autori citează salturi mentale la 20-21 de luni, apoi la 2 ani, 2 ani și jumătate, 3 ani și tot așa.

Cum se manifestă aceste salturi mentale?

Cu fiecare salt mental, copiii achiziționează o nouă abilitate. Această nouă abilitate îi permite să perceapă, să vadă, să audă, să guste, să miroasă și să simtă lucruri într-un mod în care nu erau capabili să o facă înainte.

Autorii cărții „Wonder Weeks” descriu 4 etape ale fiecărui salt: schimbarea cerebrală, faza de agitație și progresul/saltul înainte. Acestea trei sunt urmate de o etapă de liniște.

1. Faza schimbării cerebrale: dintr-o dată apare o nouă abilitate, iar lumea nu mai este așa cum o cunoștea înainte copilul vostru. Dintr-o dată, creierul percepe un lucru nou.

2. Faza de agitație: este faza premergătoare saltului propriu-zis și se manifestă prin trei stări: copilul plânge mai mult, este mai morocănos și vrea mai mult în brațe.

3. Faza de salt propriu-zis: probabil veți observa cum copiii voștri știu să facă dintr-o dată unul sau mai multe lucruri noi. Vor încerca să exploreze cât mai mult, însă vă vor dori pe voi alături pe măsură ce ei fac asta. Unele achiziții vor fi complet noi, altele vor fi doar îmbunătățiri ale unor lucruri pe care le-au dobândit recent. Fiecare nouă achiziție are nevoie de practică și de timp.

4. Faza de liniște: după ce trece perioada de bombardare cu noi percepții și senzații și copiii stăpânesc cât de cât noile achiziții, ar trebui să urmeze o perioadă mai calmă. Este posibil să observați cum copiii voștri au tot mai puțină nevoie de voi și încep să se folosească de noua achiziție și șă se joace independent.

Ce pot face să-mi ajut copilul în aceste perioade?

Salturile mentale au loc și nu putem face nimic să oprim asta. Putem, totuși, să atenuăm relativ impactul și să îi ajutăm pe copii să treacă mai repede de ele. Asta depinde extraordinar de mult de temperamentul copilului. Un copil angelic sau „ca la carte” va fi mai ușor deranjat de aceste salturi. În schimb, bebelușii sensibili, energici și morocănoși au parte de zile destul de dificile.

Fiecare salt este diferit și, deci, ajutorul pe care îl oferim va fi ușor diferit. Primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să recunoașteți semnele saltului în asociere cu vârsta specifică. Nu vă panicați, nu ați făcut voi ceva greșit și, dintr-o dată, somnul copilului s-a stricat. Țineți cont și de variabilitatea biologică a fiecărui copil.

Majoritatea părinților tind să afle cu disperare ce s-a întâmplat și ce au greșit. De asemenea, acestea sunt momentele în care cei mai mulți părinți se gândesc la sleep training. Mulți dintre noi ne îngrijorăm că poate e vorba de vreo boală pe care nu am descoperit-o până acum. Și este firesc să ne punem întrebări. Până la urmă, copiii noștri sunt responabilitatea noastră. Este de preferat să eliminăm întâi cauzele medicale care pot interfera cu starea generală a copiilor noștri.

După ce am eliminat cauzele medicale și am pus „diagnosticul” de salt mental, iată ce puteți face:

• Asigurați-vă că au parte de întreg suportul vostru emoțional, chiar dacă vă este greu. Apelați la ajutorul celor din jur. Nu vă gândiți că îi veți răsfăța (știți deja că nu se ajunge acolo dacă îi ajutăm pe copiii când au nevoie de co-reglare emoțională).

• Oferiți-le șansa să practice cât mai mult noile achiziții. Aceasta este cheia pentru a trece mai rapid de salt. Creați condiții speciale pentru practica lor. De exemplu, atunci când un bebeluși învață să prindă obiectele cu mâna, nu-i oferiți voi jucăria direct în mână, ci puneți-o undeva unde poate ajunge el să o ia. Lăudați-le și încercările, nu doar reușitele. Când vedeți că a încercat să facă ceva de mai multe ori și nu a reușit, schimbați activitatea pentru a preveni prea multă frustrare pentru copil și scăderea interesului pentru viitor.

• Dacă saltul este cauzat sau asociat cu puseele de creștere fizică, puteți lua în considerare durerea fizică și vedeți dacă copilul acceptă masajul cu cremă sau ulei și dacă îl alină. Există uleiuri cu magneziu și sare de baie pentru bebeluși și copii cu sare amară care pot ajuta. Personal, în perioada de creștere de la pubertate, aveam crampe musculare noapte de noapte și-mi dau seama acum că poate s-ar fi redus episoadele dacă cineva se gândea să-mi dea ceva suplimente pentru vestiții cârcei…

• Nu încercați să faceți schimbări majore în privința lor în aceste perioade (schimbare de program, înțărcare, dezvățare de anumite asocieri, etc) deoarece sunt suficient de solicitante în sine ca să mai și adăugăm alte evenimente stresante.

• Nu vă temeți să lăsați lucrurile să curgă de la sine după semnele ce vi le dau copiii. Dacă refuză un somn, adaptați-vă zilei respective. Dacă refuză o masă, oferiți o gustare și încercați mai târziu. Imaginați-vă în acele momente cum vă simțiți voi într-o zi când vă doare capul. Veți înțelege mai bine de ce copilul vostru se comportă diferit.

• Când simțiți că se apropie astfel de perioade, încercați să nu vă faceți planuri mărețe pe plan personal. Știu că rutina maternității este dificilă, însă a vă încărca programul cu responsabilități sau evenimente doar vă va face să acumulați frustrare și nu veți reuși să fiți alături de copil așa cum vă doriți, de fapt.

• Amintiți-vă mereu: copilul nu vă manipulează și nu vă face zile fripte pentru că așa vrea el. Dacă e nevoie, puneți acest lucru într-o ramă foto la vedere și citiți-o atunci când vă e mai greu.

Ca o concluzie la toate cele spuse vreau să rămâneți cu ideea că saltul mental poate fi un moment extrem de dificil, însă este un motiv de bucurie și celebrare. Faptul că bebelușul sau copilul vostru trece prin aceste etape înseamnă că se dezvoltă normal și bifează achiziție după achiziție. În ritmul său propriu, desigur.