Ritmul circadian reprezintă un ciclu biologic intern al organismului (adică există o zonă anume din creier care coordonează acest lucru) care durează aproximativ 24 de ore și care reglează mai multe funcții ale organismului.

Principalele zone în care se manifestă ritmul circadian sunt:

●  Starea de somn și veghe. Organismul uman este programat să doarmă în timpul nopții și să fie treaz în timpul zilei, deși acest lucru poate varia în funcție de nevoile individuale și de mediu.

●  Secreția hormonală. Ritmurile circadiene reglează și secreția hormonală în organism. De exemplu, hormonul melatonină este produs în mod natural în timpul serii și nopții pentru a induce somnul și este suprimat în timpul zilei. Cortizolul este secretat exact invers, fiind un hormon al stării de veghe și activitate.

●  Temperatura corporală. Temperatura corpului uman urmează, de asemenea, un ritm circadian, fiind mai ridicată în timpul zilei și mai scăzută în timpul nopții.

●  Alte funcții fiziologice: Ritmul circadian reglează, de asemenea, multe alte funcții fiziologice, cum ar fi: digestia, tensiunea arterială, frecvența cardiacă și funcția renală.

Deși ritmul circadian este un aspect fundamental al biologiei umane și joacă un rol crucial în reglarea multor aspecte ale sănătății și funcționării organismului nostru, se știu destul de puține lucruri despre cum apare el la bebeluși și cum se dezvoltă în prima parte a vieții. Ce este cert, însă, este faptul că ne naștem cu un ritm circadian imatur și acesta se dezvoltă în primii ani de viață.

Ritmul circadian dictează toate schimbările necesare pentru ca alternarea regulată între somn și veghe să aibă loc în mod corespunzător. Pentru bebeluși, el este un aspect esențial al dezvoltării lor timpurii, la fel cum sunt toate celelalte achiziții în dezvoltare prin care au de trecut. Acest ritm natural este dictat de ceasul biologic intern al copilului și de interacțiunea sa cu mediul înconjurător.

La naștere, bebelușii nu au încă un ritm circadian stabilizat, ceea ce înseamnă că organismul lor nu distinge diferența între zi și noapte și nici nu coordonează astfel funcționarea organismului. În primele săptămâni de viață, bebelușii tind să doarmă și să se trezească în intervale imprevizibile, fie că este noapte, fie că este zi. Practic, pentru ei, alternarea între somn și veghe decurge la fel în cele 24 de ore ale unei zile. Cu timpul, însă, ei încep să dezvolte o ritmicitate zi-noapte influențată în cea mai mare măsură de alternanța lumină-întuneric din mediul lor.

Ritmul circadian al unui bebeluș se bazează și pe nevoile sale de hrană, confort și interacțiune cu părinții sau îngrijitorii săi. În general, în primele luni de viață, bebelușii vor dormi pentru perioade scurte de timp (de obicei între două și patru ore) atât ziua, cât și noaptea. Aceste perioade de somn fiind întrerupte frecvent pentru hrănire, schimbarea scutecului și liniștire.

Este important de menționat că fiecare bebeluș este unic, iar ritmurile lor circadiene pot varia în funcție de diferitele lor nevoi și de temperamentul acestora. Acest lucru este perfect normal.

Tranziția între starea de somn și starea de veghe este asemănătoare folosirii unui întrerupător (unul complicat, însă). „Degetul” care îl apasă este format din (1) mecanisme biologice și (2) partea de rutină și obicei.

1. MECANISMELE BIOLOGICE cuprind variațiile diferiților hormoni și neurotransmițători. Ele nu constituie un aspect pe care noi îl putem controla, ci doar îl putem susține prin partea de obiceiuri sănătoase. Din acest motiv, de foarte multe ori putem încerca tot felul de metode și putem face tot felul de schimbări și copilașul doarme la fel de rău sau de bine. La fel cum nu ne putem aștepta ca dacă ținem copilul sprijinit pe piciorușe la 6 luni să și meargă doar pentru că își poate susține greutatea pe picioare, nu ne putem aștepta nici să doarmă copilașul excelent după ce am făcut întuneric în cameră seara.
   Mecanismele biologice care coordonează toată activitatea somn-veghe sunt:

   Nucleul suprachiasmatic (SCN). Nucleul acesta înseamnă un grup de neuroni situat în creierul nostru, într-o zonă numită hipotalamus, grup care constituie ceasul biologic intern al organismului. La naștere, SCN-ul bebelușilor este imatur și necesită timp și interacțiune cu mediul pentru a se dezvolta și pentru a funcționa ca un regulator eficient.

   Sensibilitatea la lumină și întuneric. Lumina și întunericul sunt factori critici în reglarea ritmului circadian. Expunerea retinei la lumină rezultă în secreția unei substanțe numite orexină (sau hipocretină) care, atunci când se află în concentrații suficient de mari, susține starea de veghe a organismului. În momentul în care concentrația acesteia începe să scadă, organismul crește secreția de melatonină și se îndreaptă ușor spre starea de somn.

   Factori hormonali și neurotransmițători. Melatonina, cortizolul, adrenalina și serotonina, joacă un rol esențial în reglarea ritmului circadian și în alternarea stărilor de somn și veghe.

• Cortizolul, adrenalina și serotonina sunt caracteristice stării de activitate și au o fluctuație ultradiană. Acest lucru înseamnă că pe parcursul unei zile, din momentul în care ne trezim, ele au mai multe vârfuri de secreție și momente în care scad ca și concentrație, momente care fluctuează tot la 90-120 de minute pentru organismul adult.

• Melatonina este unul dintre cei mai importanți hormoni implicați în reglarea ciclului de somn și veghe. Producția de melatonină este strâns legată de sensibilitatea la lumină și întuneric și se ajustează pe măsură ce creierul bebelușului învață să răspundă la stimulii din mediu.

  La bebeluși, secreția proprie de melatonină începe undeva în jurul vârstei de 8-12 săptămâni (2-3 luni), până atunci aceștia fiind total dependenți de melatonina transmisă prin laptele matern și diferența de concentrație a acesteia între zi și noapte este minimă sau inexistentă.

  În perioada 3-6 luni, cantitatea de melatonină secretată crește și ajunge la o secreție maximală în jurul vârstei de 3 ani, moment în care începe să scadă până spre bătrânețe. Se consideră că somnul fragmentat și superficial al bebelușilor, precum și cel al bătrânilor are ca substrat cantitatea scăzută de melatonină produsă de aceștia.

  Trebuie să știm că o concentrație crescută de melatonină nu înseamnă un somn mai adânc. Melatonina coordonează sincronizarea zi-veghe și noapte-somn, practic consolidează somnul încât să predomine noaptea, nu ziua, și ajută legarea ciclurilor de somn între ele. Funcționează, dacă vreți, ca un întrerupător care transmite către creier mesajul că este noapte și e vremea să declanșeze toate mecanismele pentru adormire. S-a dovedit chiar că niveluri mult crescute de melatonină duc la creșterea duratei somnului REM, la un somn mai agitat și superficial.

2. RUTINA ȘI MEDIU influențează mult dezvoltarea și maturizarea mecanismelor biologice tocmai prezentate și, în consecință, stabilizarea ritmului circadian somn-veghe. Aici este responsabilitatea care le revine părinților: crearea unor obiceiuri diferite pentru somn și pentru veghe, la fel și menținerea unui mediu adecvat pentru somnul bebelușului.

   Rutină nu înseamnă rigiditate și program de culcare sau trezire fixe. A avea o rutină presupune a avea câteva elemente, atât la trezire, cât și la adormire, care să transmită creierului bebelușilor ce moment urmează. De exemplu: la trezire putem avea un moment de conectare prin privit în ochi copilașul și vorbit cu el, oferiți pupici și date îmbrățișări, apoi oferită porția de lapte de dimineață și imediat după o plimbare prin lumină naturală (fie prin fața geamurilor, fie direct la o plimbare pe afară).

   Mediul de somn prielnic presupune, la modul general, cât mai puțini stimuli. Cel mai important este să nu existe seara lumină rece sau puternică, iar dimineața după trezire să nu stăm prea mult cu draperiile trase. La fel putem vorbi despre zgomotul din mediu, ideal este să nu existe stimuli zgomotoși puternici la adormire.

În timpul somnului, creierul alternează constant între 2 stări: somnul REM (Rapid Eye Movement Sleep) și somnul NREM (Non-Rapid Eye Movement Sleep). Pentru nou-născuți și bebelușii mai mici nu se folosesc acești termeni deoarece variantele de somn pe care ei le au încă diferă de REM și NREM. Pentru somnul REM se folosește expresia de „somn activ”, iar pentru somnul NREM se folosește expresia de „somn liniștit”. Cele două tipuri de somn încep să se asemene mai mult cu somnul REM și NREM al adulților după vârsta de 6 luni.

Somnul are o organizare ritmică, ultradiană (adică repetare într-o perioadă mai scurtă de 24h): ciclurile de somn. Un ciclu de somn este alcătuit dintr-un episod de somn activ și unul de somn liniștit.

Un lucru important de știut este că durata unui ciclu de somn al bebelușilor este mult mai scurtă decât al adultului, fiind undeva între 30-60 de minute (la adult este între 90 și 120 de minute).

Referitor la durata și legarea ciclurilor de somn, se pare că maturizarea acestora (durata de 90-120 de minute, profunzimea somnului NREM și legarea ciclurilor de somn fără treziri frecvente) apare abia în jurul vârstei de 5 ani. Acest lucru înseamnă că la 2-3 ani un copil doarme mai mult ca un bebeluș (mai superficial și mai fragmentat) decât ca un adult (cu un somn de noapte consolidat).

Durata totală pe 24h de somn activ la bebeluși este undeva în jur de 50% din totalul somnului la nou-născuți, 40% la 3-4 luni de viață și ajunge aproape de 25-30% (asemănătoare cu proporția somnului REM la adult) în jurul vârstei de 1 an. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că bebelușii sub 1 an vor petrece mult mai mult timp într-un somn superficial, somn din care pot resimți mult mai ușor orice disconfort și somn din care pot fi treziți mult mai ușor de zgomote relativ mici.

O dată ce proporția NREM-REM începe să semene mai mult cu cea a adultului, somnul NREM va predomina în prima parte a nopții, iar somnul REM în a doua parte a nopții. Practic, fiecare ciclu de somn din noapte va conține tot mai puțin somn NREM și tot mai mult somn REM pe măsură ce se apropie dimineața.

Este important de știut că durata și/sau cantitatea de somn adânc, liniștit nu este direct generată de concentrația de melatonină. Apariția și durata tuturor stadiilor de somn NREM depinde de alte mecanisme mai puțin cunoscute, mecanisme prin care organismul nostru prioritizează întâi somnul restorativ, cel în care are loc repararea țesuturilor, întărirea imunității și consolidarea memoriei.

Schimbarea stărilor de somn din somn activ în somn liniștit și invers este coordonată tot sub forma unui întrerupător acționat de mecanisme complexe ale creierului. Bebelușii, contrar adulților, își încep fiecare ciclu de somn cu somnul activ și abia apoi ajung în somnul liniștit. O altă diferență este faptul că, în timpul somnului activ, mișcarea musculaturii nu este la fel de inhibată precum la adulți și, astfel, somnul activ al copiilor poate fi unul plin de mișcare.

Există, totuși, o parte bună a acestor diferențe. În timpul somnului activ (REM), creierul bebelușilor prioritizează învățarea și procesarea emoțională, la fel și exersarea diferitelor circuite între neuroni care sunt deja formate, consolidând astfel tot ceea ce ei achiziționează și învață în timpul stărilor de veghe. Se crede că inclusiv acele tresăriri sau mișcări haotice în timpul somnului lor, mișcări care ne fac să credem de multe ori că aceștia visează sau că sunt treji, sunt încercări ale creierului de a testa diferite căi neuronale (un fel de DeeDee și „Uuu, ce se întâmplă dacă apăs acest buton?”). Practic, în toată perioada de bebelușie, creierul formează legături între neuroni pe care le tot testează, întârind ceea ce este bun și renunțând la legăturile care nu sunt folositoare.

Somnul liniștit, adânc (sau NREM) este somnul în care organismul scapă de substanțele reziduale din creier acumulate în timpul stării de veghe, somnul în care are loc repararea celulelor și țesuturilor din organism, întărirea imunității și consolidarea memoriei.

Poate vă întrebați deseori cum arată un parcurs normal al dezvoltării acestui ritm somn-veghe și cum ar trebui să vă setați așteptările referitoare la acesta. În linii mari, etapele parcurse sunt:

1. Scăderea numărului episoadelor de somn

2. Scăderea numărului de ore de somn

3. Scăderea procentului de somn activ

4. Creșterea procentului de somn liniștit

5. Apariția unui prim model de ritm circadian somn-veghe

6. Sincronizarea acestui ritm cu variațiile apărute în 24h în mediul înconjurător

7. Lungirea duratei ciclurilor de somn

8. Scăderea duratei somnului REM la adormire până când intrarea în somn de face direct în somnul NREM

9. Separarea temporală a somnului NREM în prima parte a nopții și a somnului REM în a doua parte a nopții

Practic, trecerea prin aceste procese de-a lungul primilor 1-2 ani va arăta așa:

• 0-3 luni: bebelușii au un ritm de somn fragmentat și nu pot distinge între zi și noapte; ei dorm în mod asemănător pe parcursul întregii zile și nopți, cu perioade scurte de veghe pentru hrănire și schimbarea scutecului.

• 3-6 luni: această perioadă coincide cu debutul secreției proprie de melatonină și mulți încep să doarmă mai mult pe timp de noapte și să aibă perioade mai lungi de veghe în timpul zilei; totuși, încă pot exista treziri frecvente pentru hrănire, schimbare de scutec sau pentru disconfort.

• 6-12 luni: majoritatea bebelușilor își stabilesc un program mai regulat de somn și veghe, iar ritmul circadian devine mai evident; ei pot dormi în mod regulat timp de aproximativ 10-12 ore pe noapte, cu unele treziri pentru hrănire sau confort și pot avea două sau trei reprize de somn în timpul zilei.

• 12-18 luni: mulți bebeluși trec la un model de somn nocturn continuu, fără atâtea treziri atât timp cât nu există un disconfort sau o condiționare.

Există foarte multe liste, păreri, tabele și grafice referitoare la necesarul somnului unui copil. Ce trebuie să știm este că niciunul nu reprezintă un studiu exact care să ne spună că sub numărul x de ore se ajung clar la consecințe. Așadar, cum veți și vedea mai jos, există mult spațiu de discuții și personalizare.

Fiecare studiu reprezintă un sondaj al părinților, ele fiind de diferite dimensiuni. În următoarele imagini vedeți 3 astfel de reprezentări.

Deși există multe păreri împărțite privitoare la acest aspect, ca părinți nu ne putem face copiii să adoarmă și să rămână adormiți. Trebuie să înțelegem de la bun început că felul în care ne dorm copiii nu este o măsurătoare a calității noastre de gestionare a timpului, de creare a unei rutine sau a unui program de somn. Cel puțin în prima parte a vieții bebelușilor, cea mai mare dificultate la somn vine din slaba dezvoltare a mecanismelor biologice și a interacțiunii între neuroni, hormoni și neurotransmițători.

Totuși, chiar dacă nu putem controla noi totul, putem influența mult în bine. Ce înseamnă asta? Înseamnă că putem susține și grăbi maturizarea acestor mecanisme și în loc să avem un ritm circadian somn-veghe relativ stabil la vârsta de 3 ani, putem avea unul așa între 1-2 ani.

Ce ține de noi să facem? Tot ce înseamnă mediu de somn, mediul și activitatea în starea de veghe și rutina sunt în controlul nostru.

1. Totul începe încă din uter. Este dovedit faptul că prin organismul mamei, prin fluctuația hormonală și a neurotransmițătorilor ce ajung și la făt, organismul acestuia își sincronizează bătăile inimii în funcție de intensitatea acestora la mamă. Se consideră că această interacțiune setează baza pentru începutul dezvoltării ritmului circadian și după naștere. Așadar, este important ca mama să încerce să păstreze un ritm somn-veghe care ajută dezvoltarea acestuia și pentru bebelușul său după naștere.

2. Stabiliți o rutină regulată pentru somn și trezire. Aceasta poate să conțină elemente care nu lipsesc niciodată (personal aș pune conectarea cu copilul pe primul loc aici - acea conectare care presupune privitul ochi în ochi, vorbitul cu bebelușul, pupici și îmbrățișări) și elemente care să le tot practicați prin rotație (baia, masajul, povestea, cântecelul etc).

3. Creați un mediu de somn confortabil, potrivit pentru odihnă. Aceasta înseamnă un pat confortabil (cu măsurile de siguranță păstrate), o temperatură plăcută în cameră (temperatura de confort a fiecărui copil, după preferințe) și o lumină redusă sau întuneric în timpul somnului de noapte. Pe timp de zi, întunericul la somn poate fi folosit pentru a reduce stimulii care pot interfera cu somnul (pentru copiii energici sau sensibili, de exemplu). Dacă observați că bebelușul vostru doarme foarte bine și pe lumină, nu trebuie să faceți întuneric la somnurile de zi. Întunericul nu influențează adâncimea somnului. Dacă observați că atât timp cât este lumină, bebelușul se opune adormirii și se uită constant în jur la lucruri sau la trezirea între ciclurile de somn este imposibilă readormirea (atunci când vă doriți asta) pentru că bebelușul începe să se uite în jur și să devină curios, poate fi de folos să faceți întuneric și la somnurile de zi. Pe timp de noapte, dacă este nevoie, este indicat să existe o sursă de lumină slabă (caldă neapărat) strict cât să vă puteți orienta voi ca părinți să le veniți în ajutor pentru hrănire, schimbarea scutecului sau alinare.

4. Limitați stimulii cu 30-60 de minute înainte de culcare: expunerea la ecrane (chiar dacă vorbim de un televizor care merge pe știri sau pe vreun film la care aparent copilul nu se uită), activități energice sau alimente stimulante înainte de culcare. Există aici mult loc de personalizare, totuși. Pentru copiii mai mari, avem grijă să nu oferim vești entuziasmante și nici vești proaste înainte de somn. Un alt element care ne poate scăpa este faptul că unele cărticele și povești îi pot activa pe copilași în loc să îi ajute să se relaxeze și să adoarmă.

5. Expuneți copilul la lumină naturală în timpul zilei, mai ales în primele minute după trezire. Acest lucru ajută enorm de mult la stabilirea mai rapidă a ritmului circadian. Deoarece ritmul intern al organismului nu este de fix 24h, ci un pic peste, organismul are nevoie constantă să țină pasul cu schimbările de luminozitate zi-noapte din mediu pentru a nu ajunge la un moment dat să schimbe ziua cu noaptea. Din acest motiv este crucial să ajutăm organismul să reseteze acest ceas intern în funcție de momentul răsăritului sau al apusului. Dacă există posibilitatea, cel mai benefic este să ieșim afară pentru câteva minute după trezire. Pentru atunci când nu se poate asta, funcționează la fel de bine expunerea la lumină prin poziționarea copilașului în fața unui geam și lăsat ca timp de câteva minute să studieze ceea ce vede acolo (putem chiar să și deschidem geamul să aerisim în cameră în același timp).

6. Fiți consecvenți în aplicarea rutinei de somn și trezire în fiecare zi. Așa cum menționam, includeți 1-2 elemente care le faceți zilnic atât la trezire, cât și la adormire și câteva elemente cu care să ajutați ca rutina să nu devină una monotonă și plictisitoare.

7. Răspundeți la nevoile bebelușului în timpul nopții. În primele luni de viață, bebelușii au nevoie de hrănire și schimbare de scutec în timpul nopții. Răspunderea la nevoile lor într-un mod liniștit și calm poate ajuta la menținerea unui mediu de somn pozitiv. De asemenea, cu cât răspundem mai specific nevoilor lor sau disconfortului lor, cu atât mai puțin vor asocia somnul și mediul de somn cu ceva neplăcut.

8. Fiți răbdători și flexibili pe măsură ce vă ajustați la nevoile și ritmurile individuale ale bebelușului dumneavoastră. Înțelegeți că dezvoltarea ritmului circadian poate varia de la un bebeluș la altul și că vor apărea schimbări în rutină de-a lungul timpului.

9. Dacă oferiți lapte matern prin biberon, aveți grijă să nu oferiți copilului pe timp de zi laptele muls peste noapte și nici invers. Laptele matern conține melatonina și se transmite astfel la copil, putând întârzia sincronizarea propriei secreții de melatonină a copilului cu ritmul zi-noapte.

Deși există multe aspecte comune între factorii care afectează somnul la adulți și la bebeluși, există și unele diferențe și particularități specifice legate de vârstă și de dezvoltarea bebelușilor. Este important ca părinții să fie atenți la nevoile individuale ale bebelușului lor și să creeze un mediu de somn sănătos și stimulant pentru dezvoltarea lor.

1. Lumina puternică în timpul serii sau înainte de culcare poate perturba ritmul circadian, inhibând sau dereglând producția (și așa deficitară) de melatonină.

2. Stimulii ambientali. Zgomotul puternic și temperaturile extreme pot afecta calitatea somnului și pot perturba ritmul circadian. Este de preferat ca, la somn, bebelușul să vă audă pe voi vorbind sau făcând treabă prin casă decât să le puneți diferite înregistrări instrumentale de tipul Baby Mozart.

3. Schimbările frecvente de program, mai ales a orei de trezire dimineața și schimbările bruște, pot perturba ritmul circadian.

4. Consumul de cafea și alte stimulente, în cazul în care vorbim de alăptare, poate afecta somnul și poate perturba ritmul circadian.

5. Tehnologia și ecranele luminoase. Utilizarea dispozitivelor electronice cu ecrane luminoase înainte de culcare inhibă producția de melatonină și perturbă ritmul circadian. Aici se încadrează inclusiv ideea de televizor care merge pe fundal pentru muzică sau “să fie ceva zgomot în casă”, ecran la care aparent copilul nu se uită.

6. Stresul și anxietatea copilului, prin creșterea nivelului de adrenalină și cortizol, pot afecta somnul și pot perturba ritmul circadian, făcând mai dificilă adormirea și menținerea unui somn odihnitor. La fel poate influența și starea de stres sau tensiune a părinților prin lipsa capacității de conectare sau prin lipsa unui răspuns consecvent la nevoile copilului. Din acest motiv este foarte important să păstrăm ideea de somn ca ceva plăcut încât copiii să nu-l asocieze cu singurătate, plâns sau neglijență.

7. Probleme de sănătate. Orice condiție medicală care fragmentează excesiv somnul bebelușilor sau scurtează mult prea mult somnul total pe 24h interferează cu ritmul circadian somn-veghe și afectează calitatea somnului. Câteva exemple: alergii sau intoleranțe digestive care cauzează colici excesivi, reflux gastro-esofagian cu vărsături în jet, dermatită atopică sau de contact severă etc.

8. Unele medicamente și substanțe pot interfera cu somnul copiilor mici (oferirea vitaminelor seara înainte de somn, tratamentul corticoterapic, tratamentul cu adrenalină etc).

9. Consistența rutinei: Fiindcă bebelușii se bazează pe rutină și predictibilitate, schimbările bruște sau lipsa unei rutine stabile pot întârzia maturrizarea ritmului lor circadian și pot afecta somnul.

10. Dezvoltarea fizică și cognitivă: Pe măsură ce bebelușii cresc și se dezvoltă, ritmul lor circadian și nevoile de somn se schimbă, iar părinții trebuie să fie conștienți de aceste schimbări și să răspundă în mod adecvat.

11. La fel ca stimulii din mediul înconjurător, verificarea excesivă a copilului în timpul somnului de către părinte (punem mâna pe copil la orice mișcare a acestuia, aprindem lumina de veghe la cea mai mică mișcare, sărim să luăm copilul să-l liniștim imediat ce se mișcă), oricât de bine intenționat este acesta, poate perturba durata sau calitatea somnului acestuia. Așa cum explicam mai sus, somnul activ al bebelușilor poate fi unul chiar foarte activ, să ni se pară că este treaz copilul și, în consecință, sărim să-l ajutăm să readoarmă, deși poate copilul doar își schimbă poziția și intră într-un nou ciclu de somn.

Pentru bebelușii mici nu putem vorbi despre tulburări de somn. Pentru un preșcolar, deci după vârsta de 3 ani, tulburările de ritm circadian somn-veghe pot include diverse probleme legate de somn și de programul de trezire. Acestea pot fi cauzate de diferiți factori și pot varia în funcție de nevoile și de circumstanțele individuale ale copilului. Câteva exemple de tulburări de somn pentru preșcolari includ:

1. Insomnie, care se manifestă prin dificultatea de a adormi sau de a rămâne adormiți în timpul nopții. Acest lucru poate fi cauzat de anxietate, stres, schimbări de mediu sau alți factori.

2. Tulburările de respirație în somn, cum ar fi apneea în somn, pot afecta preșcolarii și pot perturba ritmul lor circadian. Aceste tulburări pot cauza treziri frecvente, somn neodihnitor și, în consecință, somnolență diurnă excesivă, tulburări emoționale, lipsa sau scăderea capacității de autoreglare emoțională.

3. Terorile nocturne și coșmarurile, când apar, afectează somnul și programul de somn (în consecință, ritmul circadian) cauzând anxietate și stres în timpul nopții.

4. Diferite boli cronice care presupun un disconfort pe termen lung și spitalizări repetate pot duce în timp la tulburări de somn.

Există câteva semne de alarmă care ar putea indica necesitatea de a consulta un specialist în probleme legate de somnul bebelușului, fie că vorbim de medici, fie că vorbim de consultanți în somnul copiilor.

1. Tulburări persistente ale somnului, adică dificultăți persistente în a adormi sau în a rămâne adormit, în ciuda aplicării unui program de somn, a unei rutine sau în ciuda tuturor încercărilor de a-l adormi și a-i susține somnul.

2. Probleme de sănătate asociate somnului: tulburări de dezvoltare, apneea în somn sau tulburările de alimentație.

3. Schimbări bruște în modelele de somn care nu pot fi explicate prin schimbări de mediu sau de rutină.

4. Somnul prea mult sau prea puțin: Dacă bebelușul pare să doarmă mult prea mult sau prea puțin în comparație cu alți bebeluși de vârsta sa, este important să discutați aceste preocupări cu un medic sau cu un specialist în somn.

5. Disconfort fizic sau plâns frecvent în timpul nopții care împiedică somnul adecvat, ar putea fi necesară o evaluare medicală pentru a identifica cauza.

Chiar dacă nu este vorba neapărat de somnul copilului, recomand să apelați la un specialist atunci când simțiți că voi ca părinți nu mai faceți față somnului fragmentat. Știm acum că pentru un bebeluș este normal să aibă mai multe treziri pe noapte, însă pentru adulți acest lucru poate fi extraordinar de greu de dus.

În general, dacă sunteți îngrijorați de tiparele de somn ale bebelușului vostru sau de calitatea somnului său, este întotdeauna bine să discutați cu medicul pediatru sau cu un specialist în somn pentru a obține evaluare și îndrumare adecvată.

Există foarte multe lipsuri și necunoscute în studiile despre somnul copiilor și ritmul lor circadian, cele mai importante fiind:

• Studiile despre somnurile de zi, despre generarea și coordonarea lor la nivel cerebral, despre impactul lor asupra somnului de noapte și al dezvoltării copiilor

• Studiile despre cronotipuri (preferința pentru ore de culcare/trezire timpurii sau târzii) și când încep acestea să se manifeste la copii

• Studiile reale despre impactul intervențiilor comportamentale (metode de sleep training) asupra stării emoționale a copilului - nu este suficient să măsurăm asta pe un eșantion mic de copii și fără să facem diferențe între temperamentele copiilor; de asemenea, este discutabil dacă aceste intervenții chiar ajută maturizarea ritmului circadian mai repede sau doar amuțește comportamentul copiilor rezultat din imaturitatea acestui ritm somn-veghe.

• Există foarte multe idei despre ore de somn biologice, despre programe fixe sau mai puțin fixe, despre ore magice și perioade magice din zi, însă fără un temei științific; desigur, nu avem neapărat nevoie de studii să demonstreze anumite lucruri când acestea funcționează pentru anumiți copii, însă atunci trebuie să avem grijă când prezentăm anumite idei ca fiind un dat. Un exemplu: este absurd să spunem că dacă un copil adoarme la ora 21 în loc de ora 19-20 va fi deprivat de somn. Sau dacă somnul de prânz nu cade în intervalul 12-14, somnul de noapte nu va fi unul odihnitor. Cu siguranță aceste idei despre o ritmicitate și periodicitate a somnurilor de zi vine din ideea de ritmuri ultradiane, însă ele sunt prezente și mature la adult. Le putem folosi și la copii în momentul în care începem să observăm aceste preferințe și vedem că un anumit program de somn funcționează mai bine pentru ei, dar nu îi putem obliga să se potrivească într-un program fix gândit de noi.

Totuși, studii foarte aprofundate pe nou-născuți și bebeluși umani sunt imposibil de coordonat și efectuat deoarece presupun metode foarte invazive de cercetare, precum și abordări lipsite de etică (deprivarea de somn, inducerea panicii la somn, separarea bruscă la somn etc).

Chiar dacă în mare parte toți oamenii suntem asemănători în ceea ce privește ritmul circadian, îngrijorările pentru anumite tipare de somn ale bebelușilor țin foarte mult de contextul social și cultural. Mi-aș dori ca informațiile aduse să aducă mai multe așteptări realiste asupra somnului bebelușilor. Să înțelegem că ritmul circadian nu se maturizează peste noapte, la fel cum nu se întâmplă nici pentru multe alte organe și sisteme ale organismului. Să înțelegem că nu putem forța copiii să doarmă cum ne-am dori, oricât de mult ne-am da silința pentru lucrurile care țin de noi.

Sper din suflet ca toate noțiunile prezentate să contribuie la întărirea intuiției voastre de părinți, să fie spre liniștirea voastră și să vă ofere direcțiile de care aveți nevoie când simțiți că lucrurile vă scapă de sub control.